Adevăr și libertate

Oricît m-aș freca la ochi, alături de milioanele de cetățeni încă normali, cărora nu li s-a urît cu binele, tot nu-mi vine să cred că viața noastră publică (și, la rigoare, destinul nostru comun) au ajuns să atîrne de asemenea tematici și personaje. Post-adevărul și pasiunea pentru dictatura „eliberatoare” de apă-hrană-energie au venit de hac bunului-simț elementar, provocînd convulsii ridicole, fracturi sociale masive și devieri spirituale aparent iremediabile. Mai rămîne ca dezvoltarea exponențială și iminent disruptivă a Inteligenței Artificiale să cadă ca o lespede peste galopantul nostru regres spre idiocrația cu ciucuri tricolori, proiectîndu-ne într-o distopie „perfectă”, unde omul ca atare nu-și mai poate găsi locul gîndit de la facerea lumii, dar „rromânul verde” se poate în fine desăvîrși.

https://www.dilema.ro/autor/teodor-baconschi

S-a întâmplat ceva, ca un miracol

 

R: Există o senzație de vă amintiţi în mod special?

S.A.: Când – în cea mai dificilă perioadă – mi-a strâns mâna pentru câteva minute, ca și cum ar fi căutat mângâiere.

R: I-aţi prescris două luni de convalescență „protejată”, înseamnă că pericolul nu a trecut?

S.A.: Cu siguranță că în această etapă are câteva prescripții pe care ar trebui să le respecte, precum evitarea contactului cu grupuri de oameni sau copii care pot fi vehicul pentru noi infecții. Când a plecat, am vorbit împreună și ne-am promis că nu vom irosi efortul pe care l-a făcut. Dar el este Papa, iar noi nu îi putem dicta comportamentul.

R: Există un moment care v-a impresionat mai mult decât altele?

S.A.: Când l-am văzut ieșind din camera de la etajul zece de la Gemelli îmbrăcat în alb. Era emoția de a-l vedea pe om devenind din nou Papă.

(Material realizat cu sprijinul Rador Radio Romania)

https://hotnews.ro/sergio-alfieri-medicul-papei-francisc-situatia-parea-compromisa-s-a-intamplat-ceva-ca-un-miracol-1933252

Despre competențe, competenți și candidați

Iulian Dragoiu

Dacă pentru un profesor sau un medic sunt necesare examene și ani de pregătire, de ce nu am avea aceleași pretenții și pentru cel care devine liderul statului?

Urmăresc cu revoltă și dezamăgire mascarada candidaturilor la cea mai înaltă funcție în Statul Român.

În timp ce pentru orice altă profesie serioasă este nevoie de examene, ani de studiu și pregătire riguroasă, pentru a ajunge Președinte pare suficient doar să ai un discurs populist și sprijinul unor grupuri de interese.

O astfel de funcție ar trebui să fie ocupată doar de oameni cu adevărat competenți, iar selecția lor să fie un proces serios și riguros. Selecție care ar împiedica indivizii care nu au nicio competență să ajungă în poziția de a lua decizii pentru o țară întreagă. Această comisie ar trebui să analizeze competențele candidaților în domenii esențiale: psihologie, politică, economie, apărare, diplomație. Oricine aspiră la această funcție trebuie să cunoască structura statului român, rolul CSAT-ului, obligațiile României în NATO și UE, principalele aspecte ale istoriei noastre și să aibă măcar un nivel mediu de cunoaștere a limbii engleze.

Un președinte nu trebuie să fie doar o figură politică, ci un om cu o înțelegere profundă a realităților naționale și internaționale, capabil să reprezinte România cu demnitate și responsabilitate.

Funcția prezidențială nu trebuie să fie un premiu de consolare pentru politicieni eșuați sau o rampă de lansare pentru impostori!

Piese premiate şi nepremiate. Posteritate capricioasă

Acest mod de aservire a premiului unui multiplu premiat cu multiple funcţii de conducere în Uniune ca o încă super-recunoaştere blochează noua generaţie şi alţi veterani ignoraţi. Nenea Iancu, cel care a fost şi el faultat la premii, a zis-o bine: curat-murdar, o sintagmă naţională cu valenţe de blestem, mai ales în zona dramaturgiei contemporane. 

Cu sau fără premii, repertoriile teatrelor au propriile lor ierarhii, favoriţi, fixuri şi bugete de la stat, pentru care nu contează nici premiile Academiei Române. Asta şi pentru că multe premii au căpătat o reputaţie că sunt date pe prietenii, nu pe merit.

Astăzi, dramaturgul (cu excepţii norocoase) este un personaj pretextual utilizat pentru contract, reutilizat de unii regizori care-i remodelează textele după bunul plac şi, după cum observăm de ani buni, a fi jucat pe scenă este mai greu parcă decât să ajungi la guvernare sau pe planeta Marte.

Excepţiile sunt rarisime, predominante sunt lecturile şi nu spectacolele, prieteniile şi cumetriile literare, arhitectura financiar-regizorală acolo unde foşneşte banul public, la care se adaugă, discret, şi factorul politic deranjat de orice atac satiric, aşa cum o demonstrează lipsa satirei contemporane din repertoriile teritoriale. Satira se cantonează în trecut, în minor şi se difuzează foarte puţin, dispărând spiritul critic onest. (Dinu Grigorescu)

Title: UNIUNEA SCRIITORILOR AFECTATĂ CHIAR DE DIRECTORUL DE IMAGINE

https://revistarinocerul.ro/uniunea-scriitorilor-afectata-chiar-de-directorul-de-imagine/

Nu știu să mă rog

Mă bântuie în aceste zile, în ciuda faptului că sunt raționalist până la demență, câte un gând irațional pe care nu-l pot reprima. Nu știu să mă rog, dar dacă plămânul și jumătate al părintelui Francisc își va reveni și Papa va trăi, lumea asta mai are o șansă.

Cristian Tudor Popescu

https://republica.ro/nu-stiu-sa-ma-rog