Cu aproape opt decenii în urmă, la 30 decembrie 1947... așa numita "victorie a poporului" avea să fie îngenuncherea lui. Au urmat zeci de ani de umilire a spiritului unor întregi generații, de asuprire a oricărei libertății de judecată și de exprimare, de sărăcire și întunecare ... Mulți dintre noi s-au născut în acele timpuri.
Sunt în istoria universală și a acestui popor, ca parte a ei, momente de răscruce - când aerul respirat e toxic și privirea se încețoșează, când greața de lumea din jur te sufocă, e nevoie atunci de tărie de caracter, de judecată limpede - cât timp o alternativă încă există: poate una îngustă, abruptă, grea, una nedorită... Dar salvatori providențiali nu există! Asta ne spune istoria, noi ne suntem singurii salvatori, când orbirea generală amenință. Sunt "mulți" care uită. Sunt "mulți" care cred în salvatorul providențial, unul care vine din adâncul nebulos al tulburării unei societății, dar era acolo demult și își pândea momentul. "Alegerea" celor "mulți" ne-ar putea duce înapoi, înainte de decembrie 1989, când atâția tineri necunoscuți s-au jertfit pentru libertatea noastră de a alege, în mod conștient și responsabil, azi. Sunt "mulți" care au uitat. Vom fi doar alte generații care își vor distruge viitorul, și nu vom mai putea da vina pe părinții noștri. Copiii copiilor noștri însă o vor face. Sunt multe feluri de manipulare, dar cea psihologică, emoțională a maselor de oameni încremenite în convingeri naive, care nu sunt ale lor în mod natural, e cea mai periculoasă! Starea noastră este firesc să fie acum una de frământare, de grijă și nu ne putem permite să ne liniștim, când pericolul e atât de mare!
Reiau acest fragment postat acum câteva zile, pentru o mai mare limpezire a oricărei judecăți: „Un om „cu convingeri“ nu este neapărat cineva care cunoaşte realitatea sau se cunoaşte pe sine. El pur şi simplu se identifică extatic cu reprezentările
constante, puternice din mintea lui şi îşi face din ele
ghid în viaţa practică, instrument persuasiv în relaţia cu ceilalţi. Consecvenţa lui nu se bazează pe o coerenţă argumentată, ci pe procesul psihologic, inconştient, de fuziune cu propriile certitudini." "El este literalmente ceea ce crede, iar ceea ce crede nu trebuie să fie confirmat nici prin adeziuni exterioare,
nici prin testări diferite ale certitudinilor lui pentru
a rămâne consecvent. Consecvenţa de acest fel – ca încremenire în certitudini neverificate – este marea „calitate“ a ignoranţilor şi fanaticilor.” (Vianu Mureșan, Hyperion 10-11-12)
